Ingerul de la Crucible

Ne aflam, prieteni, in Sheffield-ul anilor '90; mai exact, in foaierul teatrului Crucible, unde, in asteptarea a catorva sute de spectatori incantati, sta sa inceapa Campionatul Mondial de Snooker.
Momentul pe care doresc a-l remarca se petrece in primavara anului 1993 cand, parca de nicaieri, are sa rasara unul dintre cei mai prolifici jucatori pe care Universul l-a dat acestui sport. Cu tacul tremurand, parca mai mult mirat decat incantat de performanta de a fi cel mai tanar jucator participant pe tabloul unui Campionat Mondial; numele lui este Ronnie O'Sullivan.

Asemenea lui, emotia primului meci la Crucible l-au trait toate legendele acestui sport. Da, Ronnie este o legenda vie. La fel sunt Steve Davis, Jimmy White, Stephen Hendry, John Parrot si multi, multi altii.

Campionatul Mondial nu este un turneu. Este o poveste. Mai presus de clasamente sau motivatie materiala se gaseste acea implinire sufleteasca a oricarui jucator din circuit:

Da! Am fost si eu la Crucible!

Fiecare editie aduce cu ea o noua pagina de istorie, pe care este scrisa cu creta fiecare incrucisare maiastra de tacuri. "Luptele" purtate cu atat nobilism si daruirea cu care fiecare jucator ofera ce are mai bun, dau impresia ca nu vorbim in niciun caz de un simplu sport.

Asistam, prieteni, la o poveste complexa, in care avem parte atat de zambete, cat si de lacrimi. Totul depinde de noi, cei care privim. Daca stim sau nu sa apreciem acest spectacol.

Azi, un inger a coborat in foaierul teatrului, peste toti cei prezenti acolo. Sta in liniste si priveste atent fiecare miscare. Nu ne poate vorbi. Dar daca ar putea, ne-ar spune sa pretuim clipa.

Acest inger este Paul. Paul Hunter...