Am văzut prin martie o emisiune la televizor, şi cum puţine sunt acele emisiuni în care poţi regăsi cu adevărat latura românească, având şi zâmbetul pe buze, am zis să vă povestesc şi vouă.
Acţiunea se petrecea undeva, într-un sat cu privelişti deosebit de frumoase. Actorii principali erau o doamnă şi un domn. Scenariul era improvizat, iar regizorul, plecat în pauză.
Doamna, care avea un copil zdravăn de vreo 20 de ani şi ceva, se ia la harţă cu un vecin vizibil mai înstărit, pe motive găsite numai de românaş: ba că nuş' ce cu gardu', ba că mi-a furat cartofii...ş.a.m.d.
Poanta nasoală e că trăim în România, aşadar cucoana nu se lasă cu una cu două şi merge la tribunal... Se ceartă oamenii cât se ceartă, iar femeia descoperă că vecinul cu pricina nu are autorizaţie pentru firma de la care îşi câştigă mălaiul. Şi vine amenda acasă!
Bine, bine... Dar credeţi că tipu' se lasă mai prejos ? După ce îi trage vreo trei mame zdravene de bătăi juniorului doamnei reclamante, dă în judecată biata femeie şi îi ia casa prin licitaţie.
În timpul emisiunii se dezvăluie şi alte minuni, cum că primarul satului (în care, culmea, domnul din povestea noastră este consilier!) a tăiat plute şi le-a vândut fără să justifice (mai pe româneşte, şi-a umplut buzunarul cu ce nu era al lui) sau că ar sprijini femeia furioasă în actele ei de a-şi înfunda vecinul. Ba mai mult, se dovedeşte că doamna a mai dat în judecată, pe rând, doctorul, primarul şi chiar şi poliţistul! Păi şi atunci, să te mai miri ? Nu, frate! Asta-i ocupaţia românului: să îşi dea vecinul în judecată, cu speranţa că va reuşi să îl scoată puţin din pepeni şi, de ce nu, va muşca şi o bucată de caşcaval "din ăla cu găuri"...
Oricum, stilul în care a fost prezentată această ceartă merită aplauze, chiar dacă, poate, conţinutul dezamăgeşte.
Concluzia ? Cine n-are de lucru, îşi face. Iar dacă în preistorie îşi dădeau în cap cu măciuca, acum se luptă prin intermediul citaţiilor la tribunal...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu